Flirt de birou

Între Gelu de la I.T. şi Nuţi de la planning

Gelu: Hello, Nuţi!

Nuţi: Bună, Gelu!

G: Ce faci?

N: Uite, imi iau break-coffeul? Tu?

G: Bine, îmi fac un upload cu un baton de cicolată! Starea mea de spirit este foarte low azi!

N: Vai! Mie îmi zici?! De când am biz-ul nou, am un feeling că va trebui să îmi rebrand-uiesc statutul în firmă. Altfel, îmi voi schimba agreementul.Dar, mă rog, hai să schimbăm brieful

G: Da. Ai dreptate. Ştii, aveam eu un deal interesant pentru tine. Ce ar fi să facem şi noi un barter outdoor la sfârşitul săptămânii? Pe un background de parc, sau cafenea. Ce zici?

N: Sună tentant. Atât timp cât e trademark-ul tău şi nu coppywright de la recepţioneră, cum se aude prin firmă.

G:Doamne fereşte! N-aş face aşa ceva. Ea e world wilde web şi mie îmi plac doar local area connections, pentru că nu am linkul aşa de mare.

N:Să înţeleg că eşti below the line?

G:Da, dar sunt cash-flow.

N:Hmm. Nu ştiu ce să spun… Voi face un brainstorming cu prietenele mele printr-o teleconferinţă pe i-phone. Când am deadline-ul?

G:Păi, dacă nu mă anunţi diseară, e posibil să apelez la un head-hunter.

N:Hmm. Faci cum vrei, dar dacă apelezi la head-hunter, eşti sigur că ai antivirus puternic?

G:Nu folosesc. Îngreuneză navigarea.

N:Vezi să nu naufragiezi!

G:Nu, că am primit demo aseară şi e safe.

N:Înseamnă că e expensive.

G:Ai uitat, sunt cash flow!

N:Dacă ai fi şi above the line…

Jucătorii români –“toleraţii” Ligii I

Noul trend in fotbalul românesc este să ai jucători străini. La petrecerile mai-marilor conducători autohtoni nu vei mai auzi "uite ce costum elegant mi-am luat", şi nici măcar "ce zici de noua mea limuzina?".Cu siguranţă ii vei asculta, însă, spunând ceva de genu: "Mă, ce zici de fundaşul meu stânga? E din Coasta de Fildeş, bă! Din Africa!"

Acum, să fii în pas cu moda Ligii I, înseamnă să ai "stranieri". Şi cât mai exotici. Coreeni, ivorieni, columbieni, australieni... nu contează. Important este sa fie de departe, de preferat din locurile unde aleg boşii să îşi facă vacanţele, pentru a fi ţinuţi la curent cu noile schimbări turistice.
N-ai ce să faci. Asta e moda. A devenit chiar un fel de hobby. Aşa cum ne plăcea nouă în copilărie să strângem cartonaşe Pokemon. Pentru ei, cartonaşele sunt jucătorii. Iar doi jucători de aceaşi naţionalitate, înseamnă "dubluri"
Totuşi, cei care suferă din pricina asta sunt fotbaliştii autohtoni, în special tinerele talente care ar trebui, peste ani, să ţină "în cârcă" "naţionala" şi primul eşalon. Ca şi concluzie, victima acestor "pasiuni nevoinovate" este fotbalul românesc.
Desigur, mulţi mă vor contrazice. "Nu e un hobby să aduci jucători străini, ci o necesitate pentru performanţă". Şi mi-i vor înşira pe: Zapata, Emeghara, Karamyan, Cechina şi, desigur, tot lotul Clujului.
Adevărat. Nu am spus că nu sunt jucători străini de valoare in România. Dar asta nu înseamnă că tot ce e străin e bun. Sau că tot ce e de peste hotare aduce performanţă, iar ce e românesc înseamnă amatorism.
Steaua şi Rapid au ajuns in sferturile Cupei Uefa, având în lot doar doi străini (dintre care unu era Carlos care, ştim foarte bine, ce "profesionist" era). De asemenea, sezonul precedent, Dinamo a dominat Liga I, având în primul 11 un singur străin, George Blay. În timp ce multinaţionala Clujului a fost eliminată în primul tur de Cupa Uefa de nişte famaguste.
Aşa că e frustrant să fii tânăr jucător în România. Nimeni nu te bagă în seamă. Nu ai niciun drept. Decât să joci. Şi asta foarte bine. Si s-ar putea, cândva, să prinzi şi echipa.
Românii din Liga I sunt precum românii din Transilvania de odinoară: majoritari, dar cu drepturi limitate.

Degeaba se investeşte în fotbal, dacă se face "după ureche".
Au trecut 18 ani pentru ca divizia naţională să aibă stabilitate economică. Vor mai trece, probabil, încă atât până va aparea şi profesionalismul managerial. Până atunci, "du-te Dică" acolo unde vei fi într-adevăr apreciat.

Tu, stăpân al falselor regate!

Eşti mic. La fel ca un gândac pe gresia din baie, te învârţi prin societate, aiurit si înfricoşat. Eşti prea inteligent ca să ajungi golan, dar mult prea leneş ca să fii un studios. Cândva erai premiant. Purtai mîndru corniţa pe cap, mergeai la olimpiade şi la alte concursuri şcolare. Acum eşti o pată gri la tine în clasă, acel elev modest care ştie multe, dar nu face nimic. Prieten cu toţi şi străin de toţi.

Ţi-ar plăcea să fii puternic. Să deţii controlul vieţii tale aşa cum, cu jind, observi că fac eroii romanelor tale. Crezi că, in anumite circumstanţe, ai putea fi cel mai puternic om de pe Pământ. Doamne! şi cât ţi-ai dori asta!

În realitate, cu greu răzbaţi in lumea ta GRI atât timp cât tu porţi pecetea aceleaşi culori.

Epuizat de gînduri inutile menite să iţi ridice moralul, te aşezi posac pe scaunul de la calculator. Deşi ţi s-a facut silă de acest intrument neînsufleţit, haosul vieţii tale ţi-l arată ca pe un rău necesar. Simţi că, îndată ce te afli la comanda lui, nişte membre invizibile te imobilizeză pe scaunul biroului, pînă când constaţi că s-a inseninat şi mai ai câteva ore pînă trebuie să te duci la şcoală. În tot acest timp, starea ta de spirit se schimbă.

În faţa calculatorului eşti ceea ce vrei. Eşti cel mai puternic om de pe Pământ, aşa cum ţi-ai dori să fii in realitate. Deţii zeci, sute, poate chiar mii de ţări şi regate. Controlezi popare întregi şi te poţi servi de câţi bani vrei. Toate acestea până când vine acel moment critic când trebuie să părăseşti tastatura ca să repătrunzi in vechea realitate. Cea palpabila. Deodata regatele se pierd in ceaţă, poparele dispar. Esti iar un simplu adolescent.GRI.Viaţa ta e din nou in mâinle altcuiva. Te simţi teleghidat de societate ca o maşinuţă de curse. Eşti din nou gândacul din baie..eşti amprentă.