Gelu: Hello, Nuţi!
joi, 24 aprilie 2008
Flirt de birou
Jucătorii români –“toleraţii” Ligii I
Noul trend in fotbalul românesc este să ai jucători străini. La petrecerile mai-marilor conducători autohtoni nu vei mai auzi "uite ce costum elegant mi-am luat", şi nici măcar "ce zici de noua mea limuzina?".Cu siguranţă ii vei asculta, însă, spunând ceva de genu: "Mă, ce zici de fundaşul meu stânga? E din Coasta de Fildeş, bă! Din Africa!"
Acum, să fii în pas cu moda Ligii I, înseamnă să ai "stranieri". Şi cât mai exotici. Coreeni, ivorieni, columbieni, australieni... nu contează. Important este sa fie de departe, de preferat din locurile unde aleg boşii să îşi facă vacanţele, pentru a fi ţinuţi la curent cu noile schimbări turistice.
N-ai ce să faci. Asta e moda. A devenit chiar un fel de hobby. Aşa cum ne plăcea nouă în copilărie să strângem cartonaşe Pokemon. Pentru ei, cartonaşele sunt jucătorii. Iar doi jucători de aceaşi naţionalitate, înseamnă "dubluri"
Totuşi, cei care suferă din pricina asta sunt fotbaliştii autohtoni, în special tinerele talente care ar trebui, peste ani, să ţină "în cârcă" "naţionala" şi primul eşalon. Ca şi concluzie, victima acestor "pasiuni nevoinovate" este fotbalul românesc.
Desigur, mulţi mă vor contrazice. "Nu e un hobby să aduci jucători străini, ci o necesitate pentru performanţă". Şi mi-i vor înşira pe: Zapata, Emeghara, Karamyan, Cechina şi, desigur, tot lotul Clujului.
Adevărat. Nu am spus că nu sunt jucători străini de valoare in România. Dar asta nu înseamnă că tot ce e străin e bun. Sau că tot ce e de peste hotare aduce performanţă, iar ce e românesc înseamnă amatorism.
Steaua şi Rapid au ajuns in sferturile Cupei Uefa, având în lot doar doi străini (dintre care unu era Carlos care, ştim foarte bine, ce "profesionist" era). De asemenea, sezonul precedent, Dinamo a dominat Liga I, având în primul 11 un singur străin, George Blay. În timp ce multinaţionala Clujului a fost eliminată în primul tur de Cupa Uefa de nişte famaguste.
Aşa că e frustrant să fii tânăr jucător în România. Nimeni nu te bagă în seamă. Nu ai niciun drept. Decât să joci. Şi asta foarte bine. Si s-ar putea, cândva, să prinzi şi echipa.
Românii din Liga I sunt precum românii din Transilvania de odinoară: majoritari, dar cu drepturi limitate.
Degeaba se investeşte în fotbal, dacă se face "după ureche".
Au trecut 18 ani pentru ca divizia naţională să aibă stabilitate economică. Vor mai trece, probabil, încă atât până va aparea şi profesionalismul managerial. Până atunci, "du-te Dică" acolo unde vei fi într-adevăr apreciat.
Tu, stăpân al falselor regate!
Ţi-ar plăcea să fii puternic. Să deţii controlul vieţii tale aşa cum, cu jind, observi că fac eroii romanelor tale. Crezi că, in anumite circumstanţe, ai putea fi cel mai puternic om de pe Pământ. Doamne! şi cât ţi-ai dori asta!
În realitate, cu greu răzbaţi in lumea ta GRI atât timp cât tu porţi pecetea aceleaşi culori.
Epuizat de gînduri inutile menite să iţi ridice moralul, te aşezi posac pe scaunul de la calculator. Deşi ţi s-a facut silă de acest intrument neînsufleţit, haosul vieţii tale ţi-l arată ca pe un rău necesar. Simţi că, îndată ce te afli la comanda lui, nişte membre invizibile te imobilizeză pe scaunul biroului, pînă când constaţi că s-a inseninat şi mai ai câteva ore pînă trebuie să te duci la şcoală. În tot acest timp, starea ta de spirit se schimbă.
În faţa calculatorului eşti ceea ce vrei. Eşti cel mai puternic om de pe Pământ, aşa cum ţi-ai dori să fii in realitate. Deţii zeci, sute, poate chiar mii de ţări şi regate. Controlezi popare întregi şi te poţi servi de câţi bani vrei. Toate acestea până când vine acel moment critic când trebuie să părăseşti tastatura ca să repătrunzi in vechea realitate. Cea palpabila. Deodata regatele se pierd in ceaţă, poparele dispar. Esti iar un simplu adolescent.GRI.Viaţa ta e din nou in mâinle altcuiva. Te simţi teleghidat de societate ca o maşinuţă de curse. Eşti din nou gândacul din baie..eşti amprentă.