Tu, stăpân al falselor regate!

Eşti mic. La fel ca un gândac pe gresia din baie, te învârţi prin societate, aiurit si înfricoşat. Eşti prea inteligent ca să ajungi golan, dar mult prea leneş ca să fii un studios. Cândva erai premiant. Purtai mîndru corniţa pe cap, mergeai la olimpiade şi la alte concursuri şcolare. Acum eşti o pată gri la tine în clasă, acel elev modest care ştie multe, dar nu face nimic. Prieten cu toţi şi străin de toţi.

Ţi-ar plăcea să fii puternic. Să deţii controlul vieţii tale aşa cum, cu jind, observi că fac eroii romanelor tale. Crezi că, in anumite circumstanţe, ai putea fi cel mai puternic om de pe Pământ. Doamne! şi cât ţi-ai dori asta!

În realitate, cu greu răzbaţi in lumea ta GRI atât timp cât tu porţi pecetea aceleaşi culori.

Epuizat de gînduri inutile menite să iţi ridice moralul, te aşezi posac pe scaunul de la calculator. Deşi ţi s-a facut silă de acest intrument neînsufleţit, haosul vieţii tale ţi-l arată ca pe un rău necesar. Simţi că, îndată ce te afli la comanda lui, nişte membre invizibile te imobilizeză pe scaunul biroului, pînă când constaţi că s-a inseninat şi mai ai câteva ore pînă trebuie să te duci la şcoală. În tot acest timp, starea ta de spirit se schimbă.

În faţa calculatorului eşti ceea ce vrei. Eşti cel mai puternic om de pe Pământ, aşa cum ţi-ai dori să fii in realitate. Deţii zeci, sute, poate chiar mii de ţări şi regate. Controlezi popare întregi şi te poţi servi de câţi bani vrei. Toate acestea până când vine acel moment critic când trebuie să părăseşti tastatura ca să repătrunzi in vechea realitate. Cea palpabila. Deodata regatele se pierd in ceaţă, poparele dispar. Esti iar un simplu adolescent.GRI.Viaţa ta e din nou in mâinle altcuiva. Te simţi teleghidat de societate ca o maşinuţă de curse. Eşti din nou gândacul din baie..eşti amprentă.